Marire sani

Operatia de marire a sanilor presupune introducerea unei proteze mamare intr-un buzunar creat de catre chirurg sub glanda mamara sau sub muschiul pectoral, in functie de aspectul initial al sanului. Exista mai multe modalitati si cai de introducere a implantelor: inframamar, periareolar, transaxilar sau periombilical, dintre acestea cele mai folosite fiind primele doua.
Implantele mamare difera in functie de mai multe caracteristici si anume: forma (rotunde sau anatomice, in forma de"picatura"), volum, invelisul protezei (neted sau rugos) si continut (silicon, gel coeziv siliconic, ser fiziologic, hidrogel). Ca si modalitate de implantare, protezele pot fi introduse sub glanda mamara (atunci cand exista in cantitate suficienta pentru a o masca sau cand exista un grad moderat de ptoza) sau sub muschiul pectoral (atunci cand sanul este foarte mic). In functie de dorinta pacientei si de forma initiala a sanului, chirurgul trebuie sa faca cea mai potrivita alegere pentru fiecare caz in parte.

In cazul in care sanul este moderat ca marime si ptozat (cazut), poate fi necesara in prealabil o operatie de ridicare, prin care se micsoreaza invelisul de piele inainte de implantare. De asemenea in caz de malformatie a unui san sau al ambilor (aplazie mamara, adica absenta dezvoltarii glandei mamare), trebuie introdusa initial o proteza – expander care prin umflare progresiva sa creeze progresiv buzunarul care va gazdui proteza finala, de dimensiunea dorita.
Interventia chirurgicala se practica de regula sub anestezie generala, iar postoperator pacienta poate pleca la cateva ore ramane sub supraveghere 24 ore in clinica. Ulterior, pentru a capata si mentine o forma frumoasa a sanilor, pacienta trebuie sa poarte cca 4-6 saptamani o bustiera permanenta.

Singura problema reala a implantelor este aceea a faptului ca ele sunt corpuri straine, pe care organismul le accepta, le tolereaza, dar incearca sa le izoleze, invelindu-le intr-un tesut fibros (formand asa numita "capsula"). In timp, aceasta capsula are tendinta la constrictie, ca orice tesut fibros, putand strange proteza. In acel moment sanul devine globulos si dureros prin aparitia "contracturii capsulare" si ar putea impune inlocuirea protezelor si desfiintarea capsulei fibroase. Acel moment depinde de reactivitatea fiecarui organism in parte, dar si de calitatea protezelor.
Pentru a scadea cat mai mult posibil reactia organismului fata de proteze, se prefera folosirea implantelor texturate sau a celor cu suprafata acoperita cu o spuma micropoliuretanica. Studiile efectuate in lume au aratat ca durata medie de viata a implantelor este de 15-20 ani.
Un alt aspect important ar fi acela daca implantarea protezelor mamare modifica capacitatea de alaptare a unei femei sau nu. Avand in vedere ca acestea se introduc sub muschi sau sub glanda, ele nu interfera cu aceasta din urma, fiind posibila deci o alaptare normala de regula.